TRATAMENTE

Terapia cu nămol (PELOIDOTERAPIA)

Caracteristicile nămolului: mineral sulfuros, hidratat cu soluție apoasă clorurată sodică.

Utilizate local, procedurile cu nămol au acțiune anestezică, antiinflamatoare și resorbanta, contribuind la stimularea proceselor regenerative, îmbunătățirea hrănirii și troficitatii țesuturilor, schimbarea nivelului proceselor oxidativ regeneratoare, în special a celor de natură reumatismală degenerativă. Mai frecvent sunt utilizate aplicațiile locale (cataplasme) – aplicații pe regiuni limitate ale corpului, la temperaturi diferite.

Efectul terapeutic depinde de temperatura acestora. Astfel, la o temperatura de 40-44°C, predomină acțiunea resorbanta, iar la temperatura de 35-37°C, efectul calmant și de reglare neuro-vegetativă. Durata procedurii cu nămol este de 15-20 de minute. Efectul terapiei cu nămol asupra organismului nu este limitat la perioada în care această i se aplică bolnavului, ci se resimte și ulterior (până la 24 de ore cu efect cumulativ).

Indicații:
– afecțiuni locomotorii reumatismale degenerative (artroze), inflamatorii (spondilită anchilozantă)
– lumbago, discopatii lombare, hernii de disc operate, tendinite, fibrozite – sechele posttraumatice și neurologice
– afecțiuni ginecologice cronice, boli endocrine, dermatologice (psoriazis, eczeme).

Băi sărate calde (37° C)

Izvorul care alimentează bazinul provine de la Sărătură Gherla. Are concentrație de NaCl de 240g/l.

Cura externă asociază efectul chimic al sării pe tegument (hiperemie cutanată, mecanisme excitante reflexe) cu kinetoterapia, având efecte benefice prin modificarea comportamentului termoreglator periferic cutanat și echilibrarea tulburărilor neuro-vegetative. Principalele beneficii ale băilor sărate:

– efect antialgic și antiinflamator pe aparatul locomotor

– crește mobilitatea articulară, flexibilitatea musculară, efect miorelaxant
– efect sedativ, relaxare generală
– efect antiseptic pe tegument
– aerosoli pentru prevenirea și tratarea unor afecțiuni respiratorii

Indicații:
– afecțiuni locomotorii posttraumatice, degenerative (artroze ale coloanei vertebrale, genunchi, șold, mână, picior), abarticulare (tendinite, tenosinovite, bursite, fibromialgie) inflamatorii (spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă în afara puseului)
– afecțiuni neurologice (leziuni de nervi periferici)
– afecțiuni circulatorii periferice veno-limfatice
– afecțiuni dermatologice (psoriazis)
– afecțiuni respiratorii (rino-faringite, sinuzite, astm bronșic , bronșită cronică).

Hidrokinetoterapia

Hidroterapia este o metodă de utilizare a apei în scop terapeutic, fiind o formă de tratament extern. Apa este utilizată pentru proprietățile fizice prin factorul termic (35-36°C) și factorul presiune (presiunea hidrostatică și descărcarea în apă), exercitând o acțiune mixtă mecanică și termică, influențând reacțiile de homeostazie prin termoreglare.

Indicații:
– Sechele posttraumatice: fracturi și intervenții chirurgicale de rahis și membre inferioare; entorse, traumatisme musculare și tendinoase, leziuni neurologice
– Suferințe ortopedice de tip distrofii de creștere: scolioze, cifoze ; după intervenții chirurgicale care necesită mobilizare cu descărcare articulară;
– Suferințe reumatologice: leziuni articulare degenerative (în special artrozele articulațiilor mari), reumatism inflamator (în afara puseului clinic și biologic), suferințe disco-vertebrale (lumbago, lombosciatica, dorsalgii, nevralgii cervico-brahiale)
– Suferințe neurologice de tip periferic și central, miopatii

Kinetoterapia

Kinetoterapia este o formă de terapie individualizată care, plecând de la programe de exerciții fizice statice și dinamice se poate folosi în programele terapeutice profilactice, curative și de recuperare. Solicitările de tip mecanic trebuie să fie aplicate echilibrat privind balanța repaus-mișcare. În acest grup terapeutic intră și tracțiunile și manipulările, tehnici specifice de întindere sau de mobilizare în forță.

Obiectivele kinetoterapiei:
– refacerea forței musculare și creșterea rezistenței musculare;
– creșterea și adaptarea capacității de efort;
– ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru;
– relaxarea;
– corectarea posturii și aliniamentului corpului;
– creșterea mobilității articulare;
– reeducarea respiratorie;
– reeducarea sensibilității.

Electroterapia

Electroterapia este o formă de terapie fizica de tip conservator care utilizează diferite forme de curent electric (curent galvanic, curent de joasă frecvență, curent de medie frecvență) , forme de energie derivate din curentul de înaltă frecvență (unde scurte, microunde, ultrasunet, laser) sau de joasă frecvență (câmpuri magnetice).

Această formă de terapie nu poate corecta verigile etiologice dar poate ameliora și controla:
– elemente fiziopatologice: inflamație, edem, hipotonie, hipotrofie musculară, hipersimpaticotonie, durere;
– elemente clinice, simptomatice și funcționale: durere, contractură musculară, redoare articulară;
– troficitatea musculaturii denervate în paraliziile de tip periferic, prin curentul exponențial de joasă frecvența;
– sindroame dureroase și disfuncționale somatice

Forme de electroterapie:
– electroterapia de electrostimulare: circuite de curent electric de tip galvanic (galvanizare simplă, ionogalvanizare, baia galvanică), de joasă frecvență cu impulsuri (curenți exponentiali, curenți faradici și neofaradici, curenți diadinamici, TENS), de medie frecvență (curenți interferențiali);
– curenți de înalta frecvență: unde scurte și microunde care acționează prin câmpuri electromagnetice de înaltă frecvență cu penetrație în profunzimea țesuturilor, având efect termic de profunzime (fenomen de endotermie tisulară sau diatermie);
– ultrasunetul – determina un micromasaj de înalta fecventa, în principal cu efecte mecanice apoi termice și efecte importante terapeutice;
– terapia laser – efecte de biostimulare nespecifică (analgetic, vasculotrop)
– câmpurile magnetice de joasă frecvența (magnetodiaflux) – prin efectele de reglare nespecifică asupra sistemului nervos central și neuromuscular, ameliorează diverse procese metabolice celulare.

Ultrasonoterapie

Ultrasunetul este un fenomen mecanic ondulatoriu care determină acțiunea combinată în special de tip mecanic, apoi de tip termic, realizând în faza inițială un micromasaj de înaltă frecvență. La doze mai mari combate stază, edemul și tendința de organizare fibroasă. Prin efectul termic determina o vasodilatație semnificativă cu efecte importante în metabolismul țesutului conjunctiv. Stimulează fibrele nervoase senzitive, motorii și vegetative determinând: – efect antialgic prin acțiune pe terminațiile nociceptive
– efect spasmolitic prin efect pe fibrele motorii
– efect simpaticolitic prin acțiune pe fibrele simpatice periferice prin mecanism reflex.

Indicații:
– patologia reumatismală de tip degeneratic sau inflamator cronic (în afară puseului)
– sechele posttraumatice, sindroame dureroase somatice
– afecțiuni neurologice de tip periferic sau central
– afecțiuni circulatorii periferice (arteriopatii obliterante stadiul I și II)

 

 

Terapia cu laser

Laserele de putere mică sunt atermice, cu efect biostimulant.

Efecte terapeutice:

– efect analgezic – este mai eficient pe articulațiile superficiale, are eficientă scăzută în durerea profundă. Analgezia se obține prin stimularea sistemului endorfinic.
– efect biostimulant și trofic tisular – stimulează sinteză proteică și metabolismul energetic; stimulează troficitatea celulară pe toate structurile; regenerează cartilajul articular, țesutul osos (rol în consolidarea fracturilor); accelerează regenerarea fibrelor nervoase secționate; regenerează epitelii și structuri tegumentare lezate (ulcere atone, ulcere varicoase, sechele postarsuri; stimulează imunitatea specifică și nespecifică;
– efecte cardiocirculatorii – vasodilatatie, creșterea vitezei fluxului sanguin (favorizează resorbția edemelor, eliminarea catabolitilor, combate stază veno-limfatică), regenerarea microcirculatiei (arterite, arteriopatii), efect antitrombotic, normalizează tensiunea arterială;
– efect antiinflamator și antiedematos;
– efect de stimulare a imunității specifice și nespecifice

Masaj

Masajul reprezintă o grupare sistematică și științifică de manipulări executate manual asupra țesuturilor corpului uman cu scopul de a influența sistemul nervos, muscular și circulația generală.

Efecte locale ale masajului:

– hiperemie locală cu ameliorarea nutriției tisulare, creșterea vitezei de eliminare a lichidelor de stază și cataboliti tisulari;
– scade presiunea intramusculară (masaj superficial)
– crește temperatura locală tisulara (cu 2°C)
– eliberare locală de histamină și heparină (efect eritematos și vasodilatator)
– crește resorbția tisulară
– ameliorează durerea, reduce contractura și hipertonia musculară

Efecte generale:
– stimulează aparatul cardiovascular și respirator
– crește metabolismul bazal
– îmbunătățește starea generală, somnul, reduce oboseala musculară
– ameliorează funcțiile organelor interne
– rol psihotrop, relaxare generală
– antinociceptiv prin controlul endogen al durerii

Terapie cu unde de șoc (SHOCK-WAVE)

Undele de șoc sunt unde de presiune cu energie mare, care sunt concentrate într-un anumit punct al organismului, după ce au fost generate în afara acestuia, eliminând durerea generată de calcificările de la nivelul țesuturilor cu reducerea imediată a tensiunilor în țesuturile musculare și ligamentoase și stimulând procesul de vindecare prin activarea unor celule numite osteoblaste.

Tratamentul este foarte eficient în durerile rebele de la nivelul călcâiului, determinate de inflamația fasciei plantare (fasciita plantară) și a exostozelor (“ciocuri” sau pinteni calcaneeni), durerile de la nivelul cotului generate de suprasolicitare (epicondilite), afecțiuni dureroase ale articulatiei umărului (tendinopatii cu calcificari), durerile de la nivelul genunchilor la sportivi (tendinită rotuliana), precum și alte afecțiuni musculoscheletale și abarticulare. Efectele secundare tratamentului sunt foarte rare, se remit rapid și constau în apariția de petesii, edeme și eriteme. Între aplicații se recomandă repausul zonei afectate.

Terapia durează aproximativ 5-7 minute, iar ședințele se fac la interval de 3-5 zile în funcție de afecțiune. sunt necesare 3 și 6 ședințe de tratament.

ro_RORomână